Creștinii ortodocși de stil nou îl prăznuiesc în 23 aprilie pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, sărbătoare care în 2025 cade în Săptămâna Luminată, imediat după Învierea Domnului. Ziua de Sfântul Gheorghe marchează și începutul verii pastorale și este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri populare.
Sfântul Gheorghe este considerat în tradiția populară „străjer al timpului”, alături de Sfântul Dumitru, și simbolizează renașterea naturii. Născut în Capadocia, în secolul al IV-lea, Sfântul Gheorghe a fost un comandant militar care și-a mărturisit deschis credința creștină în fața persecuțiilor inițiate de împăratul Dioclețian. Pentru credința sa, a fost martirizat și decapitat pe 23 aprilie 303, dată care a rămas consacrată ca zi de prăznuire.
În iconografie, Sfântul Gheorghe este reprezentat călare pe un cal alb, străpungând cu sulița un balaur — imagine simbolică a luptei dintre bine și rău. De asemenea, Sfântul Gheorghe este ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române.
Tradiții și obiceiuri de Sfântul Gheorghe
Credincioșii respectă numeroase tradiții în această zi: participă la slujbe religioase, aprind lumânări și oferă pachete cu mâncare celor nevoiași. Părintele Gabriel Cazacu, de la Mănăstirea Cașin din București, recomandă ca în această zi să fie evitate muncile grele și să se acorde timp liniștii și reculegerii.
În satele românești, gospodăriile sunt împodobite cu crenguțe de stejar, păr, leuștean sau frunză de fag, plante considerate protectoare împotriva duhurilor rele. Un alt obicei răspândit este scăldatul în ape curgătoare înainte de răsăritul soarelui, pentru sănătate și purificare.
Se crede, de asemenea, că în ziua Sfântului Gheorghe nu este bine să dormi, altfel „furi somnul mieilor” și vei fi somnoros tot anul.
Începând cu această sărbătoare, este permisă și culegerea plantelor medicinale, considerate a fi la apogeul puterii lor de vindecare.