Atât pe eșichierul de „dreapta”, cât și pe cel de „stânga” de la noi din Republica Moldova – ambele geopolitice, se întâmplă acum un fenomen care, nu în mod bizar, duce la apariția a și mai multor partide politice.
Să nu uităm că ne-am aflat într-un vid menținut artificial până acum, ținând cont de amplasarea noastră geografică și de anumite motive invocate în permanență: că suntem o fâșie de pământ îngustă care nu poate decide de una singură, că suntem un stat eșuat conform terminologiei politologice, că nu avem resurse naturale, că nu avem instituții puternice, economie, că avem nevoie de un tătucă/o mămucă și tot așa la nesfârșit, ca să ne resemnăm și să ne știm, într-un final, locul.
Dar se pare că acest spațiu vid undeva a căpătat o fisură și dă voie principiului vaselor comunicante să ia amploare.
Curios este cu ce material se va umple acesta – cu idealiști, realiști, populiști, extremiști de tot soiul sau poate cu ingineri și oameni sănătoși la cap, într-un final?
Prin urmare, acest fenomen – fărâmițarea unui partid în alte zeci mai mici, nu doar că derutează simpatizantul și votantul fidel și îl trece în tabăra indecișilor. Mai grav este că îl transformă în absenteist convins, ceea ce este mult mai periculos pentru un stat care pretinde că se vrea democratic.
Prieteni, pluripartidismul este un produs firesc al democrației și al libertății de expresie. Pentru acest principiu au luptat și înaintașii noștri. Este sănătos să avem mai multe partide și idei, decât două geopolitice infecte sau unul totalitar.
Doar că, de acum încolo, va obține simpatie acea formațiune, care va convinge cât mai mulți oameni că este necesar, totuși, să te implici în politică.
Dar să vii în politică nu la chemarea unor carieriști șmecheri, ci ghidat de o cauză, de un manifest care să te reprezinte.
Și nu pe termen scurt, pentru anumite așteptări personale, ci pentru a clădi un fundament solid pentru cei care vin după noi.
Iar după noi vine o generație a erei digitale, pe care este greu să o convingi că trebuie să urmeze sau să voteze un oarecare lider clasic care nu rezonează cu ei.
Autor: Inga Grigoriu, ex-deputat ACUM